sunt o femeie de aur
m-aș putea contura în relief
brățară
să-ți zornăi la urechi ecoul desfrânat
al singurătății


m-aș lăsa topită în cazanul cuvintelor
orice sensuri mi-ai da
lehamitea și dorul să-ți fiu
după-atâtea poeme
trăite pe-ascuns
tăcerea - lingouri
pentru vremea falimentului personal
vremea când
pe bolta transparentă
mă vor ghici toți orbii
surzii mi-or căuta pseudonime
nebunii - loc de veci

încă sunt o femeie de aur
îți spun
după felul cum stau la fereastră duminică seara
și număr stele
pe vârful limbii fulger din fulger

trupul meu

tencuiala caselor bântuite de strigoiul luminii

am o mie de fețe și niciun chip
iar timpul mi se stoarce ca o rufă
pe dos
agățat în ștreangul fiecărei secunde
mă uit la soare luni dimineața
ca la un copil plesnit peste față

și nu m-aș mai ridica să plec