soarele s-a tăiat într-un geam și sângele murdărește cerul
n-a fost să fie ar spune luceferii luând sângerările
să le-aruce sub scara blocului

palmele bat în retragere stergându-și lacrimile
a fost un autodafe luminos, plin de culoare
cum nu am mai văzut de mult în arenă

poate că la conclavul următor mă vor alege fum alb
strecurându-mă prin culoarea ce mi-a purtat bătrânețea
câtre inocența și puritatea altor culori

perversitate și dăruire, ce cuvinte îmbietoare
asemeni obrazului oferit palmelor tale
în așteptarea purpurei sfielnice

pentru a-mi lepăda visele nu trebuie să desfrunzesc