pe masă era un cuib plin de ouă crăpate cu pui abia ieșiți din găoace. colcăiau amuțind pisoiul, cloșca, oamenii, papagalii, muștele, celularele. doar la știri nu amuțeau taclalele care secerau ca un foșnet prin moartea zilei. în curte păsările cântau bucuroase printre ramuri, zbor și joc. se urcau spre nori în loopinguri apoi se lăsau în picaj de păreau săgeți coborând drept spre sol când la o distanță de 1m rupeau sensul planând paralel. se înălțau iar și iar.
fetița se gândea la valurile mării de vara trecută cu o expresie nătângă în obraji. era o spaimă difuză în ochii ei plini de bucurie. pe mal soarele încălzea plăcut printre umbrelele de protecție. se trezi speriată și uimită de frumusețea puilor.
...printre coji de ouă uimeau.