Ai făcut atâta ordine în jurul meu…
oamenii i-ai rostogolit unul câte unul
fiecare în gaura lui neagră
Anotimpurile mi le-ai strâns într-o ceașcă
descântată de vrăjitoare
Soarele l-ai pus la fiert într-un tuci
să curgă aur peste mitomani
Mările le-ai împins spre margine
să spele nimicul de pe obrajii cuvântului
Sufletul l-ai legat cu sârmă ghimpată
de ultimul bolovan călător
Urmele le-ai lipit între ele
scut pentru echinocțiu
Notele le-ai pus în gura lupilor
care mușcă din luna mereu plină
Tăcerea ai pictat-o cu sfinți
Din ploaie ai împletit bici
apoi ai luat din mine…
mi-ai îmbrăcat pielea
și doar o vertebră strâmbă
ai lăsat

Ai făcut atâta ordine…
ca un maniac, Doamne

22 Martie 2016