prin albul zilei trofeul promis alungă spaima
clădiri aproape identice
păsări bolnave clocind întuneric
igrasie cărămizi miros de urină încinsă
gardul din sârmă ghimpată îmi înconjoară memoria
intru
în prima vitrină grămada de proteze pentru picioare
semnează trapul biografiilor sterpe
mersul târâș perforează timpanul
mă uit cum istoria așază piese în insectar
protezele pentru picioare
cum se sprijină unele pe altele
în timp ce le-atârnă asimetric limba curelelor
hașurând aerul închis între geamuri securizate

afară ferestrele ling picături reci de ploaie

altă vitrină
altă filă azvârlită memoriei fumegânde
ghemotoace de păr cenușiu încâlcite murdare
scaieți înfloriți pe tija invizibilă a răului
alături
o pătură țesută din fire mătăsoase și lungi
deasupra ei câteva cozi împletite

cine-ar pune cuvertura morții peste trupul iubind alt trup
cui i-ar ține de cald

încep să tremur

urmează vitrina ochelarilor de vedere
sârme încurcate lentile sparte
cercuri turtite sub carâmbul unui ev nebun
nu sunt eu privitorul
mă alung într-o altă dimensiune
cu toate neputințele mele
cu platoșa pseudonimelor care m-au apărat
nu sunt eu
ci încăpățânatele cioburi de sticlă
în așteaptarea ochilor gemelari

merg mai departe
vitrine cu pantofi uzați
haine vărgate și aspre
capace zdrențe
scenarii regizate de hoss

cutii goale marca zyklon
gura deschisă a svasticii

tac

pe o margine de catalog
voi scrie totuși