dragostea era un cuplu de porumbei liniștiți într-o colivie, simplă imagine desprinsă din cușeta trenului.
drumul spre marele oraș, spre Ioana noastră rănită, spăla multe din resentimentele acumulate.
gașca se veselea într-un tren mizer parcă anunțând însănătoșirea prietenei noastre.
capătul drumului nu era însă clar ce ne va aduce.
nu știam nici dacă suntem așteptați de ea ci doar unde o găsim.
nu ne păsa nici de firmă sau de manelele șefului.
pe drumul ăsta vechiul burg și interesele lui păleau cu noi pierduți în univers.