Urmăream un gând,
un ciulin smuls de vânt,
ce se plimba pe câmpul
uscat de arșița verii.

Am vrut să-l prind,
dar el a zburat
asemeni ciocârliei
speriate de apropierea mea.

Am rămas să-l aștept.
A revenit spre seară.
Eram prea obosită
să-l mai urmăresc.