Îți amintești când te iubeam
Obrajii tăi erau ai mei
Ne hârjoneam și drag ți-eram
Acum ei sunt doar reci și grei.
Îți amintești când mic fiind
Mergeam pe câmpurile verzi
Parcă eram doar eu timid
Acum prin ochii tăi nimic nu vezi.
Își amintești când ne jucam
Inteligenți păream a fi
Căci șahul era ce iubeam
Acum el jocul pare a se sfârși.
Îți amintești când doar noi doi
Stăteam de vorbă-n tihnă
Și mă-nvățai viața de soi
Acum tu ești peste cei ani lumină.
Mi-e dor de tine tatăl meu
Mi-e chiar peste putință
Vei fi mereu în gândul meu
Nu-ncape stăruință.
Mi-e dor de tine chip frumos
Tu ești în al meu suflet
Haide tăticule, te rog duios
Dă-mi mâna ta pentru un umblet.
Căci viața este nemiloasă
Ne ia tot ce avem mai drag
De nu răbdăm, primim o coasă
Ce cu răbdarea sorții stă în prag.