în iernarea definitivă a omului
cresc plante în ghețuri de înțelepciune la geamul
ochiului minții

frigul de a fi corespunde gândului semeț întru
slăvirea sintagmelor veșniciei
nopțile sunt tot mai rare
în așteptarea
definitivei nopți,
apoi va izbi în tine lumină

încă aici,
în fiecare dimineață mai ucizi o lebădă în tine
să ai cântec la cafea;
vei cânta și tu când vei rămâne
om fără lebede