ca o stare de beție moartea
fâșâie…
te lupți s-o strângi de gât
pielea face falduri pe transpirație
poate un înger îi întoarce privirea
și te ascunzi fetal în uterul nopții
țipi că nu mai vrei
nu poți
să împingi lumina spre nimic…

după un gând
îți deschizi pielea nasture cu nasture
și-o chemi albă pe vârfuri cu o eșarfă pe frunte
aburul tău o naște femeie tot vărsător
și rămâi trup de om mort
printre alți vii

12 februarie 2017