Dacă un Creator ar însufleți realitatea, mai întâi i-ar crea un sine imens, pentru a fi conștientă de ea însăși, vibrând pe aceeași frecvență cu vibrațiile sinelor oamenilor, apoi i-ar modela un suflet planetar empatizând cu sufletele oamenilor, urmând apoi să-i făurească un spirit consubstanțial cu spiritul divin. Realitatea ar avea atâția ochi, cât au toți oamenii, pentru ca să privească atât în exteriorul, cât și în interiorul oamenilor.
Realitatea și-a însușit veșnicia timpului, ea este versatilă, modelată de istoria oamenilor, se reactualizează în fiecare zi, cu fiecare eveniment.
Noi trăim în cercul realității proprii, cu centrul sinele planetar, iar circumscris acestui cerc se află cercul de anvergură al realității privită la scară planetară, și orice modificări ale realității planetare, provoacă modificări ale realităților proprii oamenilor.