Visele nimbate de frumusețe și coșmarurile cu eluvii de dizgrațios și înfricoșător, își dispută întâietatea în mințile oamenilor, așa cum pozitivitățile se înfruntă cu negativitățile, pentru supremația corpului.
În omul bun visele prevalează, iar coșmarurile își micșorează intensitatea și frecvența, pe când în omul rău coșmarurile au preponderență, iar visele se reduc ca număr și ca trăire în frumos.
Mă întreb, atunci când dormim, ce portaluri se deschid în minte, de ne apar în subconștient atâtea vise și coșmaruri.
În intimitate ascult dialogul dintre sine și gândul aflat în vârful ierarhiei gândurilor proprii, sinele propune energizarea voinței, fiindcă aceasta crește și întărește ambiția, ce impulsionează motivațiile pozitive ale propriei persoane, pe când gândul preeminent propune energizarea rațiunii, cea care-mi conferă perceperea obiectivă a realității și care mă modelează într-un om realist, rațional, logic și lucid.
Însă eu hotărăsc, și propun spiritul drept conducător al tuturor entităților proprii.