E sărbătoare creștinească
Simbol de încredințare
Că sufletul stă să cârmească
Ea mintea sclipitoare.
Se nasc iluzii efemere
Din el neant răsare gândul
Eu te priveam prin falduri austere
Când stam și nu ne auzea pământul.
Mi-e dor de tine tatăl meu
Mi-e dor de tot celest
Mă tângui și privesc mereu
Cu ochii minții tot ce e funest.
Sunt clipe ce le căutăm oricum
Ea amintirea este încă vie
Privirea-mi este tot pe acel drum
Plecat-ai și n-ai spus nici mie,
Decât în taina nopții reci
Stropind a bolții cale
Că mă aștepți și n-ai să pleci
Din gândul meu nicicând, nu-i stare.
Tăcute sunt zilele toate
Din cer răzbat ecouri
Noi suntem toți în tot, până la moarte
Apoi rămân din noi simple halouri.