erai cam mic amice tăiai furnici din lemne
cu fierul care-n palmă ardea ciuperci de lut
privirea-ți peste umăr și ochii-ți plini de sete
făceau furori prin gânduri cuvinte sau năluci

erai cam mic amice doreai un drum spre stele
bătătorit de alții cu vârfuri sau bocanci
minciuna o-ascundeai în nasturi sau mărgele
în vorbe goale pline de șmecherii cu sfanț

erai cam mic amice un coate goale poate
ce-și rezema în deget nimicul din cuvânt
urzit cu dibăcia lingăului de scaun
postat oriunde-n lume pădure sau în vânt

erai cam mic amice dar brațele-ți vânjoase
strângeau de peste tot monede sau uitări
le-înghesuia sub talpă privire sau sub frunte
și te-înălța cu ele strivind privighetori...

... din casă sau din stradă din orice te-ajuta
să te ridici maimuță să uiți de starea ta...
erai cam mic amice și distrugeai lumina
ce-ți ocrotea țărâna din sânge și din vina -

de-a fi ce nu poți duce de-a duce ce nu ești
străin printre cuvinte... străin între povești

2 Mai 2017