1.‚Te-am adus, mă, la sapă de lemn, aÈ™a cum am vrut...’ îmi spunea la telefon Margareta, nevasta, fosta... ‚EÈ™ti sub orice critică daca spui treaba asta...’ îi răspundeam eu, pentru că mă consideram nedreptățit. Margareta însa nu mai stă prea mult la discuÈ›ii È™i îmi închide telefonul. E drept că mă testase câteva zile întrebându-mă daca îi dau bani lui Sorin pentru a-È™i cumpăra un calculator È™i observase că ezit... Sigur că mă consideram nedreptățit: în fond îmi vândusem garsoniera pentru a-i putea ajuta cumva È™i pe ei, trimitandu-le lunar o sumă mai mare decât cea la care mă obliga legea în funcÈ›ie de salariul pe care îl aveam la firma la care lucram È™i unde apoi la un moment dat mi se desfiinÈ›ase postul... ‚Nu se poate È™i sapă de lemn È™i pensie de întreÈ›inere...’ le-am spus È™i pentru câteva luni nu le-am mai trimis nimic. M-au dat însa în judecată, de această dată în numele lui Sorin, care tocmai devenise major...
10.07.2008

  2. Am sunat-o pe Margareta într-o zi de Florii pentru a o felicita... Pentru că pe ea o cheamă de fapt Maria, Margareta nu gustă gluma È™i-mi cere sa vorbească cu sora mea. Iar eu îi fac jocul si ma conformez fără să mă întreb dacă nu cumva pune ceva la cale... ÃŽn sfârÈ™it, se aranjează o vizită a sa împreună cu Sorin. Aceasta are loc după vreo două luni È™i atunci aflu mai multe amănunte... Margareta îsi lăsase serviciul de învățătoare cu vechime È™i experienÈ›a È™i plecase să lucreze în Italia ca menajeră. Stătuse acolo în jur de cinci ani, deci cam tot atât cât rămăsesem eu fără telefon È™i, în mod ciudat, cam în aceeaÈ™i perioadă... Strânsese o sumă importantă de bani È™i ar fi vrut să-i facă o casă lui Sorin, eu urmând să contribui cu suprafaÈ›a de teren necesară. Sorin urma să se angajeze, cu acte, desigur, că are grijă de mine la bătrâneÈ›e. ‚Cam ca aia o sa fie...’ spune arătându-mi vila cu etaj de peste drum. Casa va fi pe numele lui Sorin, nu o interesează să figureze în acte. Ea oricum are apartamentul cu două camere de la Bucuresti È™i, desigur, partea care i se cuvine din gospodăria de la È›ară unde acum locuieÈ™te mama ei. Pentru că e vorba de munca È™i de banii ei, o las pe Margareta să stabilescă în amănunt cum va proceda în continuare, eu fiind de acord in principiu cu propunerea pe care mi-o făcuse.
26.07.2008
3.Dacă tot aveam un interes comun cu Margareta, acela de a rezolva problema casei pentru Sorin È™i dacă tot trebuia să avem încredere unul în celălalt, îmi vine o idee: se apropia vremea rece È™i încă nu aveam banii necesari pentru soba pe care voiam să o cumpăr. AÈ™ putea să împrumut suma necesară de la Margareta, urmând să i-o restitui în trei, sau cel mult patru rate lunare. Probabil că nu aveam prea mult credit pe mobil, pentru că i-am trimis un s.m.s. în care-i explicam situaÈ›ia. Primesc de la Margareta nu unul, ci trei s.m.s.-uri, care, în esență, cuprind următoarele: nu mă poate ajuta; Sorin e cu facultatea, mai are niÈ™te examene, mama -are nevoie de lemne, apartamentul -tocmai a început să-l renoveze... Și, cel mai important lucru, în vremurile astea banii nu se împrumută, se economisesc sau se investesc... După vreo două zile, pentru că nu pricepeam cu ce-am greÈ™it, mă duc peste drum la fratele mai mic al mamei să mă lămurească. ‚Păi, dacă nu v-aÈ›i înÈ›eles să faceÈ›i o casă aici...’ Mă duc È™i la nea Nelu, vecinul, care mă dumireÈ™te: ‚Dom’le, a crezut că o rezolvi È™i pe ea...’ Până la urmă a trebuit să accept evidenÈ›a; îi dădusem Margaretei un răspuns ambiguu È™i deloc încurajator. Fie È™i fără acte, fie È™i însoÈ›ită de o casă cu etaj, nu mai avusesem curajul să o aduc pe Margareta în gospodărie după cele întâmplate de-a lungul anilor între noi...
26.07.2008