arunc în aer un pumn de sunete și se face cântec
mă mir că rămân vie
prinsă în acest inel musical pe degetul cel mic al timpului
pune-ți mănușile/ascute cuțitul / închide ochii
taie!!!
ce vei vedea după/ e o masă amorfă
să nu ți pară rău
ai făcut ceea ce trebuia
ești un model pentru noua generație inflaționistă/ un vameș poliglot
omul zilei în manta impermeabilă
vine un cuvânt și-ți ciugulește din ochi
urmele ploii
te face stăpânul tuturor inelelor
iată viitorul! iată planeta lărgită pe margini!
iată cine ești!
sigur că aș putea să opun rezistență
să te-aduc în dreptul ochilor
să-ți desfac mantaua cu ghearele unei pisici sălbatice
mantaua și intestinele
să curgă afară tot rumegușul ideii tale de poezie înaltă
dar între noi doi
numai eu sunt cea singură
numai eu încap între ziduri ca într-o patrie din jartele