Sunt eu. Tot eu. Nu sunt altfel dar m-am regăsit pe mine. Pe mine... Fără cuvinte. Fără vecini. Fără iubire. Mort deși viu. Trăind deși fara voință. Topesc cuvintele rezemate de piept. Le beau. Le simt gustul tot mai amar. Spun tuturor că merg acasă. Unde Acasă?

De câteva zile
Nu mai am starea de vinovăție
Pe care o aveam mereu
În timpul sevrajului lipsei de acasă

Acasă
În mijlocul unor oameni
Ce nu vorbesc ca mama
Acasă într-o țară
În care nu am învățat să merg
Să gângur
Să râd sau să plâng
Într-o țară în care
Am învățat să uit
Să pierd
Iubiri
Oameni
Prieteni
Familie
Sunt acasă într-o țară străină
În care nici vecinii nu mă cunosc
Și câinii mă latră
Dar sunt acasă
E singurul loc căruia îi mai spun
Acasă