am spus multe prin locuri rapide am lăsat bucăți din mine
războaie nenumărate am traversat cu armele uneia singure apoi au înflorit cercurile deșănțate ale orașului
cu ochii pe cer ceilalți gustau din minciunile obișnuite
dar ce știu eu dintre toate culeg o emoție o pun în piept broșă a zilei
nedespărțită credința mea de tine

să nu ne întoarcem piața în care ne strigam furiile a fost înlocuită cu un turn de neatins la picioarele lui ierburi metalice fără venin murmură despre turma de oameni
nu mai suntem de aici chiar trupul nostru devenit tandru nu-i mai poate hrăni
vom păcătui în altă parte cu raceala pietrelor de hotar
poate atunci dăruind doar frigul
el se străbate
știi...am visat că era din nou iarnă
una venită pe neașteptate