Câteodată licuricii se strecoară năvalnic în tine prin lăpticul dăruitor de o nouă viață ce îşi caută zorii din dimineață;
Apoi prelingându-se uşor din nou printre văile tale fine iar te alintă suav pe un picior, amintindu-ți de mine şi de alți semănători care au trudit cu plăcere pământul tău.
Câteodată dulceața amăruie îți alintă buzele iar prin naiva lor mirare ce absoarbe extazul ultimei picături îți cobori pleoapele poate ruşinată, sau poate doar eşti prea rafinată, dar ce mai contează! Petalele tale trandafirii vor purta şi amintirea siropului din fierberea-mi mocnită...
Câteodată năstruşnicul elixir îți inundă secretele... Sunt doar unul dintre minerii care încercă să sape şi el pe acolo... Acolo unde tu nu mai ai controlul și te lași abandonată cu încredere în îndemânarea uneltei mele. Doar tu vei şti cine este cel ce ți-a greșit dar a muncit cu drag și ți-a adus avalanşa desprinsă dintre mineralele tale prețioase;
Câteodată seva ta lăuntrică îmi circulă prin vene iar timpul parcă îngheață. Îmi ascult din nou sufletul și încerc să te recuceresc... Oare pentru a câta oară:
Capricioasă şi iubită Creație Literară!

Emilian Oniciuc: 05.11.2018
Revizuit: 19.02.2023