oamenii care se plimbă-n sufletul meu
mușcă din soare
dansează pe nori și fac umbrele din flori
cu voci de vioară și brațe de piatră
știu pământul de apă să nu îl despartă
cu sete se așează la masa de stele
rotundă
li-i casa
plină de oaspeți glumeți
și cine să-ntrebe de timpuri
de vreme
când toate sunt spuse în ton șugubăț
mi-e dorul suspin și cântec-descântec de timp cu venin
mă-ntreb de ce
toate
mă-ntreb de ce noi
cântă amurgul în sunet de ploi
mi-e vară în toate și iarnă și toamnă
cu dor înfinit calm primăvară