Când voi ajunge acasă
voi bea în cinstea vieții, o palincă
și un vin vechi, din beciul moșului meu
însă,
oricât de bune ar fi palinca sau vinul
nu se compară
cu aerul odăii din casa de "sus"

când voi ajunge acasă
voi mușca din pita caldă a mamei,
coaptă în cuptorul de lut
al bucătăriei
de vară

îmi voi odihni sufletul ostenit
în odaia cea mare a casei,
cu două ghivece
la fereastră
și patul larg, învelit în țoale curate

într-un târziu
voi adormi, însă nu înainte
de a săruta perna
făcută de mâinile mamei

a doua zi, când mă voi trezi acasă,
voi plăti
pentru tot ce am făcut
în viață,
însă până mâine
sunt... copil.