bate clopotul
într-o singură limbă
cealaltă care tace
e a mea
m-a terminat de rostit
noroc mare noroc
că omenirea-i surdă
sigur din atâta bârfă
aş fi ajuns în iad
ce mă fac cu ecoul
o să-mi repete păcatele
şi popa ăsta atâta se
de l-ar îngropa odată
să mă răsară clopoţei
salbă de zurgălăi
la gâtul unui bidiviu
alergând prin zăpadă
sau cine ÅŸtie poate
m-o tatua pe sânul ei
vreo fecioară
ori la fiecare an nou
un copil
m-o agăţa la stea
chiar lângă icoană
judecata n-o mai îndrăzni…