O viață uniformă are o singură formă și o substanță omogenă diluată de repetitivitate și recurență, iar o viață multidimensională are trasee radiale ce pornesc din esență și putem sări dintr-un traseu în altul prin schimbările pe care le facem în viața multifațetată.
Uniformul și-a suprimat oscilațiile ființării, astfel uniformul nu se mișcă între negativ și pozitiv, între jos și sus, ci este rectiliniu și în uniformitatea vieții nu încap superlativele, plenitudinile, beatificul, vocația și superiorul, ci în ea se încuibează inferiorul având propensiune la ignar și ignoranță.
Uniformul din minte egalizează gândurile ce au idiosincrazie la ierarhizare și toate fac parte dintr-o singură categorie, mai apropiate de prostie și platitudine și mai îndepărtate de inteligență și preeminență.
Multiformul nu posedă omogenitate, ci deține o eterogenitate cu funcții de multiplicare și augmentare și are echivalențe cu multidimensionalul care integrat într-o viață activă îi adaugă noi dimensiuni, perspective, fațete și semnificații, iar viziunile având sursa în acestea proiectează în viitor o mulțime de sensuri uluitoare.
Uniformul este omogen, nu posedă eterogenitatea care multiplică, are o substanță unică diluată atrăgând inferioritatea, prostia și non-vocația și dă secvențialitate unei vieți statice, inactive, inepte, anodine și insipide.
Ignoranța, incultura și ignaritatea induc uniformitatea într-o viață împânzită de goluri care prefigurează genunea și uniformitatea este sterilă, statică și vulnerabilă la aberații, elucubrații, absurdități, iar surogatul obiectivității are malformări ce distorsionează percepțiile, viziunea și senzorialul.
Inteligența, superioritatea și erudiția induc multiformul într-o viață multidirecțională, multidimensională care și-a conștientizat esențele și potențialul.
Multiformul este fertil, fecund și diversificat, creează prea-plinul ce se revarsă în realitatea proprie a omului deștept, fiind sursa plenitudinii spiritualizată de spiritualitatea având corelații cu vocația.
Uniformul se atașează de materialism, căci sondează doar suprafața la fel ca și materialismul, nu pătrunde în esență, imanență și potențial așa cum o face spiritualitatea creatoare de lumi spirituale conduse de entitățile interioare ale omului.
Uniformul nu înțelege adevărurile așa cum omul nu înțelege transcendentul și este racordat la iluziile cu promisiuni cu miez de simulacre.
O viață uniformă are o singură fațetă echivocă și neexplorată, împânzită cu erori stârnind inferiorul având angoasă la competiție și ierarhizare.
Uniformul este lipsit de efervescență, febrilitate, fervență și vocație și în loc de plenitudinea la care se acordează multiformul, uniformul este străbătut de inerție, indiferență, letargie și pasivitate.