În a ști se află în stare latentă toată cunoașterea care se augmentează prin doctrina adevărurilor și se fisurează prin erorile conținând forța înșelătoare a iluziilor.
A ști este echivalent cu a înțelege asimilând acea cunoaștere care se mulează pe structura ființială, de aceea oamenii cunosc în mod diferit, știu doar ceea ce pot integra în ființă, iar vieții i-au construit o axă verticală pe care au pliat sensurile, aspirațiile, țelurile străbătute de o imagine clară încastrată în fiind.
Maximul vrea totul care reprezintă pentru el un melanj de hedonism, beatitudine, sănătate și plenitudine la apogeu, are similarități cu perfectibilul, însă este mai arogant, mai irațional și mai încrezător decât acesta, în timp ce perfectibilul combină analiza cu logicul, țelul, obiectivul, voința și dorința.
Maximul vrea să atingă infinitul, însă nu poate fiindcă este un atribut uman cu dimensiunea cea mai înaltă și când decade în excesul în care se profilează stresul și sațietatea, maximul se poate dezmembra și nu mai rămân din el decât eterogenități care atrag minimul.
Susul conține cerurile nenumărate care umplu cu substanța lor golurile și vacuitățile, josul se desfășoară în subterane, genuni și abisuri prin care se mișcă învinsă fatalitatea, înainte se află evoluția în continuă mișcare alimentată de energiile plusurilor și extra-urilor, înapoi se întrețese involuția pe tapiseria retrogradului.
Oamenii glisează între aceste coordonate aflându-se în aria de manifestare a unor forțe opuse, iar forța care câștigă pe moment imprimă a fi-ului propriul ei traseu destinal.
Traiectoria vieții să ne-o fixăm de lumină pentru a beneficia de ea tot timpul, astfel întunericul se încuibă în absența cu multiple goluri, carențe și deficiențe.
Tot ce este înnegurat în memorie este asimilat de subconștient, iar tot ce este iluminat este absorbit de supraconștientul care percepe o suprarealitate la care conștiența nu are acces.
Entitățile interioare ale omului pot regla traiectoria vieții cu instrumentele optimului și când traiectoria se pliază pe asimptotic, omul a trecut în stadiul următor modelat de perfectibil.