Îmi clătesc viața în două ape ( apoi)
Iau de la timp tot ce i-am dat să uite
și puțIn din tot ce-am iubit...
de ai ști cum îmi bate inima-n piept
developându-mi toți anii
într-un discurs liric abia deslușit...
dar eu continui să-nnod eșarfe
târâind după mine norul
salvându-mă din visul în care mă preumblu
văd umbre pe pereți îmbrățișându-se
în picioarele goale
și acum înțeleg de ce pe obraji
zdrențuite stau lacrimile
cu gust de migdale...

Iasi, 16/17.11.2020