am primit un bilet de voie spre tărâmul nemaifostului,
lacomă
am purces la drum,
- drumu-i cât o prăjină Urga ”as close to Eden”

neștiind cum să-i găsesc necapătul,
am zburat din ochi în ochi,
din buză-n buză,
fără să-mi dau seama
am aterizat între sprâncenele tale, - n-aveai cum să mă vezi,
(ar fi însemnat să te uiți chiorâș, cruciș,
nu e politicos să te uiți chiorâș la o zburătoare)

cu ale mele treburi,
preocupat de-ale tale treburi,
recunosc, am profitat,
în câteva secunde am aterizat pe o pleoapă
- ” you didn't blink an eye”, stăteai ca un bebeluș,
încerc să cred că ți-a plăcut,

atunci m-am gândit,

să putem sta față în față,
cioplim poarta nemaisărutului,
- avem ochi, avem,
ne scurgem în ei ca un râu de lapte,
ochi în ochi, buza-n buză, - fără sărut,
ca niște statui devotate marmurei păstrăm inocența,
o păstrăm ca pe-o agheasmă,
o bei fără să-ți uzi buzele,
fără să fii nebun să te săruți când satul arde,

iar în loc de masa tăcerii mai bine cioplim masa netăcerii, - totul va fi perfect,
fără să ne zbatem în mrejele proprii,
ne-ascundem într-un ochi, mici, mici,
nemaivăzuți de frumoși, netrăitul când ne-ar zări
așa drăgălași, și cuminți, cuminți
ca doi licurici,
ne-ar lăsa,
ne-ar lăsa să ne jucăm între sprâncenele tale

***

și ne-am jucat,
ne-am jucat cu două firicele de iarbă,
de iarba nemaifostului,
era dulce,
atât de dulce
încât ne-a lovit nesomnul unei poezii
(scrisă deja de celălalt ochi,
dar ce mai conta
când aveam deja bilet de voie)