Eu scriu ceea ce vine de nicăieri
Și se duce spre pierzanie în dureri
Scriu despre persoane dragi mie
Părerea lor despre mine care e epigrămie
Atunci când parcă și cuvântul e frumos
Sunt cei puțini rămași dojenind duios
Au rămas cine-au urcat, oameni cuminte
Care știu că-i trecător ce e rău în minte
Ceilalți răi sau poate pe interes
Vor favoruri și adunări în sens
Fuecăruia i-a rămas într-un pom
O bucățică de tricou, semn că este om