mă scufund în noapte
în ceea ce îmi închipui că ar fi
într-un torent de vorbe
care mă tulbură
care îmi fac rău
un vraf de frunze uscate
peste care nu există răgaz
ce profundă ruptură între ceea ce suntem
și ceea ce am putea fi
dau cu mâna să te prind și nu pot
îmi auzi gândurile de la 1000 de kilometri depărtare
pe strada trâmbiței
sunt ghirlande de flori
numai pentru noi