Am plâns într-un peste umerii tăi mai mult decât au plâns 15 generații de femei la telenovele

Și mi-ai șters lacrimile în somn, în depresie, în furie, în toate formele de durere

Iar eu n-am știut să-ți mulțumesc atunci când am crescut. A trecut un deceniu peste frunțile noastre...

Am salvat vieți, am creat vieți. Am devenit din copii părinți...

Ca apoi să aflu că umerii tăi plânsi sunt demult într-un cavou, că ai murit.

Tu ai ales să pleci după 30si un pic de ani
Fără să plângi peste umerii mei de adult
Tu ai ales să pleci fără să spui nimănui
Lăsând umerii tai plânsi într-un cimitir.
La peste 2000km de cimitirul tău, te aștept
Să plângi în pace, in vis sau in gând
Copil ai fost, copil vei fi mereu
Fratele meu, sufletul meu.