chiar în acest moment cineva a născut un copil
poate doi

e război în ucraina iar eu
eu am nevoie de ochii tăi să scriu cea mai bună metaforă
despre zei despre fructele unei iubiri nemuritoare
despre beție și toate bucuriile ei
despre orice lucru care ne-ar face să uităm câteva clipe

chiar în acest moment un copil a murit
poate doi

apusul e o poezie de dragoste
e un semn de viață iar inima mea
inima mea e o temniță cu pereții pătați de sânge nevinovat
printre gratiile ei degetele fostelor mele iubiri
te apucă de marginea hainelor și de gleznele picioarelor

am nevoie de ochii tăi care știu cum să mă citească
deja m-au zărit agonizând urlând urlând urlând
cu sufletul gol cu trupul gol în mijlocul acestor străini
în mijlocul armelor și a tuturor gloanțelor