Cimitirul Eroilor și corcodușul

Neamțul mort pe un deal aflat între Oancea și Roșcani, în timpul războiului, și care a rămas și a putrezit acolo sau poate l-o fi mâncat animalele sălbatice. În locul respectiv a crescut un corcoduș ce făcea notă discordantă cu plopii de pe marginea șoselei. Mama spunea că soldatul o fi avut corcodușe în buzunar, săracul. După 40 de ani, pe când eu eram adolescentă, rezista încă corcodușul, de fapt odrăslise, probabil mai fusese tăiat. Mă înfior, de iresponsabilitatea celor ce pornesc războaie! O fi vrut respectivul să plece la război?
Nemții morți înșirați pe marginea drumului, rămași doar în izmene, despre care mama – care avea vreo opt ani pe atunci - întreba „ce-i cu ei?” iar sora ei mai mare-i răspundea că „dorm!” iar ea nu înțelegea cum pot unii dormi cu ochii deschiși?! Cică îi dezbrăcase lumea de haine și le luase și cizmele. Nu criticați! Satul arsese de două ori de la bombele date ba de ruși ba de nemți! Bărbații erau la război iar femeile și copiii se refugiau prin văi! Oancea e localitate de graniță, cu pod peste Prut, pe acolo au trecut armatele.
Au făcut autoritățile un Cimitir al Eroilor în care sunt îngropați și români și germani poate și ruși! Anual, noi elevii școlii, curățam mormintele, depuneam flori și recitam poezii!