und mi-ești mieluță mică?
unde este glasul tău limpede și subțire?
ți-e sete și nu poți vorbi
până și laptele de mamă se strânge repede
și sângele se usucă în picuri, apa e roșie și rea
apa roșie care urcă din lut la cer

frunzele sunt arămii și amare
pătate de soarele orb,
iar noi statui de sare, statui ne facem
cădem în coate și plângem și clopotele bat
plopii susură, cheamă vântul cel străin în zadar
eu am uitat cuvintele cântecelor, nu știu
în ce buzunar au adormit
cheile muzicii și dansului
clipele de disciplină gravă, orgile și contrabasul
recviemurile

caniculă, ne este frig de atâta văpaie
oamenii se țin tot mai mult unii de alții să nu alunece
dorm pe vârfuri, bat din vârful inimii
vorbesc din vârful buzelor
se țin de vârful umerilor
cerul tot cade pe jos ca o floare uscată în ierbar
un copil pocnește cu biciul în praf

caniculă, lespezile bisericilor sunt calde
dumnezeu a obosit și nu îl putem ajuta
și păianjenii au picioarele mai scurte
într-o zi am văzut unul șchiop și încă viu
caniculă, soarele este orb și cei ce poartă sceptre
îl aruncă de colo colo