Înaintarea necesită
să îți arunci pașii din spate
înaintea pașilor peste care vor veni
următorii pași ce urmează a fi pășiți.

Astfel vei alerga liber trecând
în următorul orizont cu tot trecutul
pe care îl aduni din ceea ce ai fost
spre a te risipi devenind un alt următor
orizont unde te vei preface
fără să fi fost devenire.

Numai goluri în care luminile se aruncă
pentru a fugi de umbre pot defini
o astfel de ființare.

Altfel, înaintarea ta integral zămislește
un sine al unui trup corpolent alcătuit
din plinătăți de adâncuri indefinite.

De aceea, te rog, să îmi rămâi în propria stare
întreagă pășind alături de mine spre ceea ce
nu mai poate fi descris decât ca fiind noi
datorită nesfârșirii noastre!

Doar în acest fel cred că vom înainta împreună
prin ceea ce ne alcătuiește propria devenire.