cauți și tu fericirea dar,
naiv cum ești,
ai crezut că poți primi în avans câte un pic.
d'aia ai tot privit pe geam,
la fuiorul lumii tors în fir,
cum ghemul se adună pe cărare
și-n el, câte un nod,
popas de stat în visare.

pe partea ta de drum soarele țopăia
ca un iepure șchiop,
nu se prindea în răsărit, apus și nici măcar
în miez de zi.

dimineață, în stânga ochiului stâng, timid,
soarele a vrut să-și răsară chipul,
dar erau atâtea priviri ațintite spre el,
că l-a luat o stare de amețeală.
mai întâi s-a înroșit, apoi a devenit palid,
în final, s-a apucat de țopăială;
într-o stare de orientare precară,
a deviat pe drumul de o zi, către nord.
de unde îl priveam eu,
așteptând să îmi sărute fața,
se ducea în stânga stângii ochiului meu stâng.
“probabil în partea aia nu sunt atâția indiscreți,
ori poate dorm”, mi-am zis.
“sunt doar orbi, de la praful de pușcă”,
s-a auzit luna încruntată,
din dreapta ochiului drept,
vădit deranjată
de țopăiala soarelui.