îmi apar gândurile
ca o cometă,
împrăștiată într-un spațiu restrâns,
dar are ochii ăia mari,
beliți,
ca și când mi-ar spune
altceva
decât tot stinsul ce îl poartă
cu sine
apoi bate unul la poartă
și mă întreabă
dacă recunosc un chip,
îmi arată o poză
eu zic:
îți cedez toate drepturile de autor,
doar unul îl păstrez,
dreptul să mor

atunci am murit,
fără vreo subtilitate
lătra un câine,
dar a avut decență,
s-a oprit