un tainic dor iar ne-a chemat
e scris în legea omenească
să-i pomenim pe cei care-au plecat
cu patria la cer să nemurească

aici unde-i jeleşte dealul
şi timpul lustruieşte placa
unde-i moldova şi ardealul
târgoviştea ne este matca

ne-am adunat din nou cu toţii
în capitala de odinioară
frumos era s-aducem şi nepoţii
să-nveţe cum se moare pentru ţară

trecut-au multe multe toamne
de când pe drumul nostru tot venim
şi pentru ele mulţumim doamne
dar nu vom cere iertare că trăim

celor care nedrept ne contestaţi
spunem accentuat ca să se ştie
ni-e misie a pieri pentru ceilalţi
dar a trăi pentru ţară ni-e datorie

tot mai puţini cu părul tot mai nins
nenconvoiaţi povara ducem demn
venim mânaţi de-acelaşi dor nestins
să fim prezenţi la ultimul apel solemn

urmându-ne până la capăt crezul
să zicem tare clar şi răspicat
de-aici unde sfinţeşte azi Viteazul
noi n-am minţit noi n-am trădat

săraci pios ne oferim obolul
să nu plecăm la ceruri cu-n păcat
datori suntem să prezentăm onorul
celui pentru salvarea Romaniei împuşcat

vechi cavaleri încremeniţi în şa
predestinaţi aleşi ai morţii miri
doar patria ne poate reproşa
că-i suntem sclavii unei mari iubiri

nu-s vorbe lucitoare de paradă
spre-a n-o lăsa pe mână de briganzi
mereu să-i fim aici oşteni şi gardă
veniţi veniţi la mecca noastră camarazi