pământul acesta
se lasă întors
cu un zâmbet larg pe față
ca și când
lama de fier care-l pătrunde
este un darac
iar el un urs
prins în hibernare
stă cuminte și visează iarna
care-l acoperă cu plapuma ei albă
pe sub care
primește sărut timid de la căprioare
și ritmul sacadat al inimii
unui iepure poznaș
de atâtea ori a privit cerul înstelat
al nopților lungi
că poate spune oricui l-ar asculta
câte astre sunt
apoi
în vis se ivește primăvara cu firul verde
pe care
el și-l prinde în barbă
și cântecul de dragoste ciripit necontenit
iar vara-l cuprinde
cu plete aurii și la ureche
își poartă buchet
de maci
se prinde-n culori ruginii
atunci când rodul
i se așează mărgele pe piept
ori brâu de must
tulbure și aromat

pământul acesta
mă lasă să-l alint
astăzi
într-un noiembrie capricios
care se leapădă de straie de ploi
zăpadă ori
soare prietenos
mă lasă pământul acesta
să îi mângâi brazda
cum își lasă bătrânul nepoții
să i se joace joace în poală

pământul acesta
azi mă privește
mâine mă va primi
să dorm sub îmbrățișarea lui
vreme cât va trebui
să-mi spună poveștile toate