Te iubesc, dar ne desparte nepăsarea vrerii brazilor cetinoși prea înalți
Abia aștept să vină lunea Crăciunul
Vreau o pereche albă de patine cu totul noi
Pe gleznă să le acopere să fie ca în tv
Un fular gros de lână
Prea lung
Peste brazi s-a așternut un cot de zăpadă
Vezi cum se scutură, nu îi mai ascult, ci plec
Am o inimă nouă în piept
Acesta este secretul cel mare
Îmi port inima cea nouă unde începe, în piept, raiul sau iadul
Câteodată, munții îmi par brațe de om
Sunt mici, seamănă cu Ionuț, din vecini, are 8 ani
Ține-mă Ionuț pe lângă tine
Și mie îmi e frig, dacă nu îmi pun cămașă, cu nasturi, pe dedesubt
Nasturii sunt rotunzi, papiota de prindere e roasă, de un șoarec alergând pe zăpada cu gheață
Îți jur că Ionuț se aseamănă, astăzi, cu un munte
Să își spele atunci picioarele, în râu
Până nu se lasă frigul
Căci râul e rece, stelele sunt prea reci, urmăritoare pe sus
Dar cum îl încălzesc pe Ionuț
Ca o sobă, pe râu...