ce nu te omoară
te emasculează îți spui
oamenii se definesc prin derivă
prin neputință
altfel ai muri de câte ori vrei
ai muri când simți că nu se mai poate
și-ai lua viața de la început
mai înțelept și poate
mai odihnit
moartea-i un sfetnic bun
ai muri să te vezi din exterior
așa cum te văd alții
ai muri să-i apari în vis lui Răzvan Andrei
și să-l feliciți pentru raportul lui
către Walt
mereu ți-a fost jenă de aprecieri publice
și recomandări de lectură
i-ai reproșa un singur lucru
din punctul tău de vedere e chiar ok
că poeții se mai călugăresc
și-l reînvie pe Dumnezeu
să nu râdă de ei
orice alegere implică o renunțare
cei care sunt acum lângă tine
au lăsat pe alții în urmă
ai pățit-o și tu
când ai încetat să mai bei
tovarășii vechi de pahar
îți spuneau pocăitul
apoi mai lingeau câte-o bere
resemnați că vor duce ei
toată vina

până la urmă
nu e nevoie de spielberg
și scenarii complexe
cu preistorice adn-uri
și dinozauri reînviați
e de-ajuns adn-ul nostru
în care e scris ce nu te omoară
te mănâncă de viu
n-avem nevoie de monștri imaginari
tot ce simțim ne mănâncă de vii
ca o lupoaică ce-și devorează
puii nevolnici să-i poată hrăni
pe cei puternici