oare cum au arătat, zâmbetul modelului pus pe pânză, fibrele aliniate în marmură, lacul sau marea, carul sau florile câmpului, căpița, pridvorul sau ulciorul și ce culori au avut, atunci când au fost privite?

toate, în lumina lor, ar fi frumoase, mai frumoase și mai frumoase... dar nu într-atât încât să fie perfecte

toate sunt, în clipa următoare, altfel

unde este floarea?

unde este câmpul?

lumina pleacă și vine

le duce cu ea pe toate și le uită dincolo de umbre?

ce a fost, de-ar mai fi, tot s-ar prelungi dincolo de lumini și umbre, așa cum au fost puse în cuibul facerilor alături de așteptările născute din somnul eternității, în cea de a șaptea zi

acolo s-au dus și le-a cuprins în sine și sinele în toate