Mormântul de apă fără cruce
(autor: Teodor Dume)
( e o realitate extremă care îmi bântuie și acum copilăria)

ultimul drum pe care îl țin minte
este drumul de pe care
nu s-a mai întors nimeni niciodată
nu s-a mai întors nici tata
nu s-a mai întors nici mama
care voia să treacă Crișul
înotând cu mâinile și cu picioarele
amorțite de uitare
de trecut nu l- a mai trecut
și nici nu s- mai întors acasă
e ultimul ei drum pe care
îl mai țin minte
în ziua aceea nu exista
niciun Dumnezeu disponibil
să -i audă ultimile cuvinte
din glasul torturat de apă
și nici să o vadă cum
implora un Dumnezeu inexistent
în acea clipă

și ce greu și mlăștinos e drumul
înspre mormântul de apă fără cruce...