Faptul că ne putem imagina ceea ce suntem doar privindu-ne propria imagine în oglinzi constituie mărturia de netăgăduit că umanitatea rezidă dintr-o singură naștere, aceea a privirii primordiale. Vederile ulterioare, care își adaugă orizont din sine, sunt doar reflecții ale acelor ochi în care se oglindesc la nesfârșit din singura lor imagine primordială. Ca atare, umanitatea s-a născut o singură dată, atunci când Ochiul divin a reflectat incipient asupra propriei reflecții. Tot ceea ce a urmat acestui moment este o continuă renaștere. Prin urmare nu există decât o singură naștere. Cea primordială. Tot ceea ce se manifestă apoi este un întreg șir, un etern lanț de renașteri. Reflecții ale altor reflecții. O oglindire nesfârșită a imaginii primordiale. Ca atunci când te privești în chipul reflectat în oglindă și ai convingerea că te uiți la trecut fără a înțelege că trecutul este clipa pe care o privești, momentul ce deja poartă în sine întregul tău viitor.