dacă îl ții de mână ca pe un copil e un copil
îi dai drumul
când se împiedică de o floare nu-l cerți
floarea nu o rupi
îl înveți să mângâie culorile
și îi arăți petalele care se joacă în vânt
îndemni s-alerge după ele

dacă îl ții de mână ca pe un om mare e un om mare
frunzelor care îi cad peste umeri nu le ceri socoteală
pe aceea rătăcită prin părul lui o iei și îi mulțumești
cu un zâmbet
nu-i grea povară dar îți place jocul de-a fi
cumva din mâna aceea îți sorbi seva
și mai crești

în petale s-au spulberat mâinile
și-ntre frunze s-a rătăcit linia vieții
dimineața soarele a topit respirațiile
spre seară
mănuși de mătase mângâie nervurile
palmelor veștejite
iar tu visezi
și încă îl mai ții de mână