ursoaica
puii flămânzi
o unghie în carnea lui Dumnezeu
care a slăbit hățurile

afară e un asfalt proaspăt ca-n momentul în care
tata a făcut pe mortul cât să nu-l vedem
și dus a fost

așa era strada brândușei
amară de asfalt

și-mi treceam degetele de copil peste ea ca și cum îi îngrijeam părul chipul sau spatele plin de pași
și mă prefăceam că o înțeleg
creta mea era din sânge
aveam talent

așa era strada brândușei
acră de asfalt

atunci când
îmi furau banii de pachet
iar eu credeam că tata o să apară
exact prin locul în care
s-a făcut nevăzut

așa era strada brândușei
iute de asfalt

prima alocație
s-a dus pe un ceas electronic
iar cifrele lui mă priveau noaptea precum niște ochi roșii de lup
de care nu m-am temut
niciodată

așa era strada brândușei
sărată de asfalt

am crescut
bobul de asfalt a rămas proaspăt
singurătățile s-au maturizat
n-au primit nume
n-au fost povestite
brațele mamelor părăsite ținând bebeluși
niște ace semilună care
închid răni și cos
guri

așa era strada brândușei
dulce de asfalt

atunci când pleacă
pleacă pentru totdeauna

bărbații adevărați
ies întotdeauna pe ușa din față
cu sticla în mână
sacoul pe umăr
ca și cum ar trage lumea după ei

așa era strada brândușei
strânsă de asfalt

copiii au crescut atât de înalți
încât umbra lor acoperă
tot pământul