Panoramic editorial

„SEMNELE PESTE TIMP” ALE BIANCĂI MARCOVICI

Liviu Moscovici

Recent am primit o invitaţie la o manifestare literară organizată de Institutul Cultural Român din
Tel Aviv, invitaţie căreia i-am dat curs.O seară literară- ce onorează în mod deosebit instituţia
organizatoare- cu participarea a cinci scriitoare din Israel (Marlena Braeşter, Gina Sebastian
Alcalay,Madeleine Davidsohn, Silvya Riri Manor şi Bianca Marcovici),personalităţi deosebite ale
vieţii sociale şi care aduc o contribuţie de seamă la diversificarea modalităţilor literare
contemporane.
Prezenţa Biancăi Marcovici în programul manifestării din Tel Aviv m-a bucurat. Nu am mai auzit-
o de mult recitînd... Iată că din nou Bianca Marcovici apare pe o scenă literară, în faţa publicului.
-Oare cîţi ani au trecut decînd această poetă din Haifa a citit prima oară în faţa iubitorilor de
poezie ? Cîţi ani au trecut de la debutul ei literar ?
Cîteva întrebări care mi-au adus în fluxul memoriei primele apariţii ale Biancăi Marcovici la Iaşi,
la cenacluri literare, la intîlniri cu cititorii,...Uneori la Muzeul de literatură, alteori la manifestări
literare la Biblioteca „Gh.Asachi” sau la bibliotecile din Paşcani sau Tg.Frumos. Au trecut peste
25 de ani de cînd am citit, cu interes, poeziile cu care a debutat in revistele ieşene „Cronica „ şi
„Convorbiri literare”, 25 de ani de cînd a inceput să fie invitată să citească poeziile din volumele
apărute la editura locală. O prezenţă aparte in viaţa literară ieseană, o ingineră care îşi făcea loc
în cercul poeţilor ,în marea lor majoritate, absolvenţi ai unor facultăţi umaniste...Primele cărţi
purtau un mesaj al unei poezii moderne, autoarea aducînd o notă aparte într-o perioadă cînd
multe din producţiile literare ce apăreau erau tributare unor mode ale timpului.
Am reîntîlnit-o acum cîtiva ani,la manifestările literare de la Haifa, de la Tel Aviv, i-am citit cu
atenţie cărţile apărute fie la Haifa, fie la Bucureşti...Am scris cîteva cronici literare ( în ziarele
„Viaţa noastră” din 25 iun.2004, 31 dec.2004, 29 dec.2006 şi pe 12 martie 2006) în care
remarcam evoluţia poetei de la an la an, îmbogăţirea tematică a poeziei dar şi evoluţia tehnicii
literare personale. Mă asociasem unor critici literari care au analizat poezia ei, unii de mare
autoritate ca Paul Cernat, Ioan Holban. Acestia au subliniat încrederea poetei în posibilitatea
cuprinderii în tematica poeziei a „ totalităţii manifestărilor vieţii ( şi ale feminităţii) în măsura în
care acestea declanşează acea reactivitate poetică „ specifică poetei din Haifa (v. Paul Cernat.”
Introducere” la vol. Marcovici Bianca, Puţin blond cu mult farmec, Buc., 2004, p.9)..
Am recitit cu atenţie volumul apărut recent: Marcovici,Bianca. Impactul virtualului”,/ Poezii.Cu o
nota biobliografică/. Haifa,2007. 82 p. Am regăsit în el
„semnele peste timp” ale poetei, pentru a relua titlul unei frumoase poezii(v.p.14 din
volum)...Am regăsit puterea autoarei de a dialoga cu cititorii, de a-şi interoga propria fiinţă...Am
regăsit teme asemănătoare celor cu care a pornit în drumul ei poetic, teme, care de-a lungul
anilor, au căpătat o nouă configurare, o nouă dezvoltare.Importante sînt cele în care scriitoarea
îşi exprimă încrederea în POEZIE.
Pentru Banca Marcovici , poezia nu este doar un simplu exerciţiu cultural, o formă abilă de
comunicare cu un cititor mai mult sau mai puţin prevenit. Ea constituie o subtilă convocare la
realitatea imediată a lumii, o încredere nemăsurată în puterea CUVÎNTULUI. Încă în 1985, în
placheta de debut poeta declara că POEZIA
„ e legea mea / nu vreau să trezesc pe nimeni / decît prin cuvinte / nu vreau să
dărui nimănui / setea mea de cuvînt / pînă şi iubirea e un răspuns./ Starea de poem / te înalţă /

te înhamă/ starea de poem / poem numai al tău.../ pe care admiţi / să-l citească şi / altcineva /
numai că / nu te poate atinge/ în
starea de poem „.
În ultimul volum găsim o altă profesiune de credinţă :
„...aş vrea să fii copleşit de mine / să mă cauţi între paginile poeziei /pînă la epuizare/ să te usuci
de dorul meu printre cotloanele sufletului/ să-ţi cobori încet / încet masca virilă / închipuindu-ţi
bastardul ce s-ar fi născut, poemul ,/facerea lumii mele,...” ( Rodia tristeţii, p. 70 ).
Poezia , o alăturare de note clasice la cele moderne, te îndeamnă la relectură,
pentru a descoperi mobilurile intime ale creaţiei. Bianca Marcovici a ales în noul său volum să
recurgă la modalităţi întîlnite şi în volumele anterioare.Adresarea directă, implicarea cititorului
în procesul ei de creaţie. Cuvintele capătă o adresabilitate deosebită, ca în poeziile „ sunt cu
tine”(v.p.55), „criptări de gînduri”(v.p.27). De altfel, în ultima poezie citată poeta spune că „
vorbele au vîrful săgeţii”, considerînd astfel posibilitatea ca cititorul să poată fi impresionat de
cele citite. Miza unui astfel de discurs este, evident, deosebit de mare. Unele poeme par
monologuri dramatice, altele aduc frînturi de dialoguri, ceea ce măreşte caracterul de
adresabilitate şi de apropiere de cititor.
Unele poezii, readuc în memoria cititorului teme mai vechi. Dragostea, în aceeaşi măsură,
pentru locurile de unde a plecat şi pentru locurile în care trăieşte în prezent. Iaşul este oraşul în
care a debutat, dar este oraşul în care a crescut, s-a format intelectual, a învăţat să cunoască
arta viorii, a învăţat muzica versului...Două poezii din ultimul volum sînt elocvente: „copilărie,
Iaşul amintirilor „ (v.p.45), „ pe Lăpuşneanu...Iaşi, iunie ,2007” (v.p34). Poeta e bucuroasă că în
Iaşul pe care l-a părăsit cu ani în urmă „ Sinagoga din Târgul Cucului / m-a recunoscut/ „.( Două
poezii care ar trebui alăturate altor multe despre un oraş care nu poate fi uitat, aşa cum, în
proză prof. Leon Volovici i-a închinat emoţionante descrieri.(vezi în acest sens:Volovici,Leon: „De
la Iaşi la Ierusalim şi înapoi”) .Poeziile despre Iaşi, paginile memorialistice despre oraşul
moldovean scrise de Bianca Marcovici ar putea forma substanţa unei cărţi, ce ar avea, fără
discuţie, succes ! ).
Poeziile dedicate Israelului, Haifei, Ierusalimului, sînt poezii de mare intensitate emoţională şi
care atestă ataşamentul poetei la realităţile vieţii pe care le compară cu” ziduri de sprijin” ale
talentului poetic. In faţa Ierusalimului poeta are o revelaţie:
Ierusalimul meu, noaptea viselor, divinitatea atît
de aproape, dispare aroganţa spirituală,
apare grădina noastră în lumina feerică,
revelaţia
Zidul Plîngerii noastre
singura scenă din viaţa, lumină
te simţi tu însuţi, umbra ta e cu tine
cu inima pe Zidul de granit
te rogi pentru copiii noştri
cînd lumea-ţi pare surdă, mută şi bizară
şi zidul împietrit îţi dă
speranţă.........................
(Noaptea la Ierusalim, p.67-68)
Increderea poetei în ţinuturile Israelului sînt subliniate şi în alte poezii precum cea întitulată „
unei poete...Muntele Carmel”(p. 16) :

„închipuieşte-ţi / floarea de colţ stă singură, albă, Levana/ undeva pitită /
stăpîneşte Muntele Carmel/ e mic dar e al ei, numai al ei !...”
Ca şi în volumele anterioare, poeta care are cultură artistică , reuşeşte să aducă în poezia ei
teme şi motive din lumea muzicii . O poezie este întitulată „ Simfonia Spaniolă de Lalo” (v.p.7) , o
alta - „ improvizaţie pe o coardă” (p.18-19).”Tracul violonistei” (p.28) ne aduce in memorie
emoţia unui artist care se prezintă în faţa publicului. Poeta te intreabă dacă „ ştii ce-i tracul
violonistei „ şi că ar vrea ca cititorul să citească o poezie întitulată „sonata lunii”...Motive
muzicale apar şi în alte poeme, care de altfel reiau forme şi gînduri întîlnite în volumele tipărite
de-a lungul anilor ...
Dar aspectul cel mai incitant rămîne totuşi încrederea în posibilităţile creaţiei poetice şi ale
lecturii...De altfel, ultima poezie a volumului este întitulată „Borges” şi în ea se vorbeste despre
paradisul văzut ca o bibliotecă ... Bianca Marcovici, se dovedeşte din nou o poetă cu posibilităţi
deosebite, cu o operă care întregeşte ,fericit, atât bibliografia literară israeliană cât şi cea românească.