Despletesc ziua pe înserate
și-aștept nesătul să mă culc.
Sunt zâna de sticlă
sau înger de piatră
sub pielea de noapte, desculț.

Scarmăn din gânduri grămadă
și simțuri strunesc pe-nserat.
Sub lupa de iarbă
și ochi de petală
văd ziua rămasă în prag.

Strig parcă tot ce-mi lipsește
de-o zi, de o vreme, de ani.
C-o mână întinsă,
cu alta legată
chem viață în noapte și iad.