sfârcuri de munte se lasă gustate de privirile astrelor neadormite
timpul se curbează între taina lumii de gheață
și uimirea stâncilor prăvălite în dorința de a atinge poalele pădurii
izbânda celui care mângâie sânul împietrit are gustul adâncului din care se înalță ecoul
dincolo de nori toate sunt dinainte să se întâmple
pasul și zborul nu se abat de la calea îngustă