viața are un soi de nesupunere
primește un semn care este destinul
dar ea se strecoară pe sub ușă
de parcă ar fi un elev care chiulește
nu o interesează lecția

nici nu aveam ochi
atunci când ne-am iubit prima oară
și eram niște frumoși fără vreo sclipire
te gustam să te hrănesc
și-n sete ne sorbeam de-o pătrundere
a izvoarelor prin trupuri
cât de aproape eram de origini
de fiecare dată
în toată împreunarea carnală
nici nu mai deosebeam ale cui membre
erau încolăcite pe cine

iubirea este sursa tuturor energiilor

noi ne-am privit
și-am trăit dragostea la prima vedere
dar prima vedere nu este unică
și dragostea este vie
de la viață a învățat să nu se supună

te văd și te iubesc ca prima oară
când vrei să ne atingem
mă vezi și mă iubești
eu vreau să ne atingem
doar că singura dragoste neinterzisă
este aceea în care ne privim
pătrundem unul în celălalt ca lumina în lumină
nevăzuți ca întunericul în întuneric
și pe sub pleoape nu-i nimeni să pătrundă
în spațiul nostru readus la unicitate

încolțim fibră în fibră nu-i doar o visare
dar și carnea este vie
de la viață n-a învățat să nu se supună