cum stai tu așa în felul tău străin
cu șalul acela de soare apus peste umeri
îmi pare că s-a prins în tine povestea pietrei nemuritoare
peste care a suflat în joacă vreun zeu un strop de viață
iar eu le-am scăpat vederii
să joc netrebnicul rol al celui dat mai deoparte
simplu muritor care moare de mai multe ori
privindu-te o singură dată

de-aș fi putut
să fiu pânza nu om le-aș fi cerut