Să ȋnchidem tv-ul, internetul, dusul la vecini sau ȋn familia largita, etc. Să ne propunem, un moment de linişte şi detaşare, de Bobotează, Sărbătoarea noastră Creştină când vine preotul acasă şi nu trebuie să ne ducem noi la biserică - dar există probabil, sub alte forme - astfel de zile şi ȋn alte religii.

Există o persoană ȋntâi, subiectivă, Există o persoană a doua (alteritatea), la fel de subiectivă - nici unul dintre noi nu este identic cu altul - şi există o persoană a treia, chipurile „obiectivă”, a ştiinţei. Toate trei sunt religios-ştiinţifice ȋn diverse proporţii, fiecare ȋncercând să facă prozeliţi, Toate interacţionează formând statistic, comunităţi ȋn cadrul cărora predomină unul sau altul dintre aspecte şi care azi sunt ȋntr-un conflict de neimaginat pe mapamond.

Dar mai există o persoană, cea de a patra, de care nu se vorbeşte. Este persoana Detaşării. Acesta este singura care poate să nu facă prozeliţi. Ea poate privi, detaşat, la celelalte: Eu, Tu, El. Şi să nu să dea dreptate uneia sau alteia dintre ele. Ci, pur şi simplu să le privească detaşat..

De mâine ne vom ȋncăiera din nou. Dar acest moment de linişte şi detaşare este Magnific. Indiferent de ce crede şi simte fiecare dintre noi, indiferent de comunitatea ştiinţifică, religioasă sau amestecată ȋn diverse proporţii din care face parte.

Va fi momentul Ȋmpăcării. Pentru că şi atunci când concurăm acerb, fără nici un fel de regulă, merităm, totuşi, ca Oameni, un asemenea moment Sublim.